Istoria ISHRS – Societatea Internationala de Chirurgie pentru Restaurarea Parului

Societatea Internationala de Chirurgie pentru Restaurarea Parului (ISHRS – The International Society of Hair Restoration Surgery) este o asociatie medicala globala nonprofit cu peste 1.100 de membri din 70 de tari din intreaga lume. Aceasta reprezinta autoritatea principala in tratarea caderii parului si restaurare.

La inceputul anilor ‘90, a fost dezvoltata o noua tehnica in chirurgia de restaurare a parului numita transplant folicular (FUT – Follicular Unit Transplantation). Aceasta a schimbat intru totul chirurgia in ceea ce priveste transplantul de par, deoarece tehnicile anterioare cu grefe (plugs) s-au schimbat in tehnici mult mai rafinate si cu rezultate mai naturale. La acea vreme, asa cum este astazi, interventia chirurgicala de restaurare a parului a facut parte din specialitatile dermatologiei si chirurgiei plastice, insa nici una dintre specialitati nu a imbratisat cu adevarat si nu a favorizat evolutia procedurilor. Atentia nu s-a concentrat prea mult pe formarea si cercetarea specifica. Cei considerati chirurgi calificati cautau mai degraba modalitati de a se gasi reciproc si de a impartasi protocoale si bune practici.

Societatea profesionala a fost creata in 1993 de catre un nucleu initial de chirurgi, pionieri in transplantul de par, care au simtit nevoia de a infiinta o societate formala axata pe interventiile chirurgicale de restaurare a parului si de a mentine standarde mai inalte de ingrijire intr-o specialitate inca in faza incipienta.

Viziunea lor a fost de a crea o societate cu membri in care ideile si inovatiile sa fie schimbate intre chirurgi din intreaga lume pentru a imbunatati rezultatele pacientului, a instrui alti medici, a incuraja studiile stiintifice si a educa publicul despre chirurgia de restaurare a parului.

Astazi, tehnicile de restaurare a parului, instrumentele si tehnologia imbunatatita contribuie la rezultate aproape imperceptibile. Dar pentru a obtine si livra aceste rezultate e nevoie de un chirurg bine instruit si cu experienta. ISHRS ofera educatie de cea mai buna calitate medicilor, asigurandu-le accesul la cele mai recente inovatii si cercetari stiintifice legate de caderea parului si tratamente.

Societatea gazduieste cel mai mare congres stiintific anual pentru chirurgii de transplant de par din lume si a accelerat foarte mult dezvoltarea cunostintelor si expertizei internationale. ISHRS ofera cursuri de inalta calitate, o publicatie, acces la ateliere chirurgicale live si o retea unde medicii sa faca schimb de idei. Prin finantarea cercetarii, ISHRS incearca sa stabileasca cele mai bune practici pentru tehnicile din domeniu, precum si sa continue sa promoveze cunoasterea biologiei parului prin respectarea unor standarde inalte de etica.

In plus, ISHRS este activa in eforturile de a proteja si educa consumatorii cu privire la numarul tot mai mare la nivel mondial de personal nelicentiat sau medici cu o pregatire minima in efectuarea operatiei de restaurare a parului, pericolele turismului medical si importanta consumatorilor in cautarea unui chirurg calificat pentru transplantul de par.

Istoric: 181 de ani de chirurgie pentru restaurarea parului

Prima consemnare scrisa a unui transplant de par realizat cu succes pentru tratarea calvitiei la om a fost publicata in 1822 in Wurzburg, Germania. Diffenbach, un student la medicina, a descris chirurgia experimentala efectuata de el si de mentorul sau, chirurgul Dom Unger, la animale si la om. Ei au transplantat cu succes parul dintr-o zona a scalpului unui pacient in alta zona. Profesorul Unger considera ca transplantul de par va face chelia sa fie o raritate.
Alte mentiuni privind transplantul de par au aparut in literatura chirurgicala in urmatoarele decenii, insa putine, daca unii chirurgi au adaptat tehnica profesorului Unger pentru tratarea alopeciei androgenetice (chelie mostenita). Procedurile chirurgicale care utilizeaza grefe de piele cu par au fost adaptate mai intai tratamentului alopeciei traumatice (chelie cauzata de arsuri sau alte rani fizice) la sfarsitul secolului al XIX-lea.

Tiparul de chelie androgina nu a fost neglijat in secolul al XIX-lea. A beneficiat de atentia “medicilor barbati” care vindeau diferite preparate si suplimente, presupuse leacuri pentru chelie atunci cand erau folosite direct pe scalp sau baute din sticla. Medicul faimos este vanzatorul de ulei de sarpe care calatorea din oras in oras, cu joben, in caruta pictata. Ziarele din secolul al XIX-lea contineau anunturi publicitare pentru diverse leacuri care pretindeau ca vindeca tot, de la cancer pana la cresterea parului.

Tehnicile chirurgicale moderne de transplant de par au fost dezvoltate pentru prima data in Japonia intre 1930-1940, dar nu au fost remarcate in afara Japoniei decat dupa cel de-al doilea Razboi Mondial. In 1939, dr. S. Okuda, un dermatolog japonez, a descris folosirea grefei de piele cu par de la zona cu par la zona fara par, pentru a corecta caderea parului de pe scalp, sprancene si buza superioara. In timp ce majoritatea celor 200 de pacienti despre care a scris au fost tratati pentru alopecie traumatica, tehnica sa a fost aproape identica cu cea raportata pentru prima data in Statele Unite in 1959 pentru tratarea alopeciei androgenetice. Alti chirurgi japonezi au raportat transplantul de par cu succes in alte zone ale corpului decat scalpul in anii 1940 si 1950. Ca si in cazul doctorului Okuda, aceste rapoarte au fost scrise in limba japoneza si nu au ajuns in afara Japoniei multa vreme.

Transplantul de par, ca tratament in alopecia androgenetica, a capatat forma moderna in 1959, cu o lucrare a medicului Norman Orentreich. Lucrarea a prezentat o tehnica de transplant de par, dar, la fel de important, a prezentat o baza fiziologica pentru transplantul de par cu succes – conceptul de “dominanta donatorului” si “dominanta beneficiarului”. Conceptul de dominanta donatorilor a explicat rezultatele contradictorii ale multor studii anterioare privind transplantul de par.

Dr. Orentreich a aratat ca succesul transplanturilor de par pentru alopecia androgenetica depinde de dominanta donatorilor. Transplanturile dominante donatoare continua sa demonstreze caracteristicile de crestere a parului dupa transplant de la zonele donatoare la zona primitoare. Cercetarea publicata in anii 1950 si 1960 a confirmat, de asemenea, ca asa-numita “chelie de tip masculin” este o boala mostenita, tratabila prin transplantul de par. Aceste descoperiri au anulat alte ipoteze referitoare la cauza cheliei de tip masculin – printre acestea, teoria potrivit careia miscarile musculaturii scalpului, in timp, fac ca foliculii de par sa nu mai fie productivi, cauzand chelia.

Lucrarea dr. Orentreich din 1959 marcheaza inceputul transplantului modern de par. Stiinta si arta transplantului de par au progresat impreuna – stiinta dezvoltand tehnici de recoltare si transplantare chiar si a foliculului unic de par si arta, urmand stiinta, rafinand plasarea minigrefelor (3-5 fire de par) si microgrefelor (1-3 fire de par) pentru a crea un aspect complet natural al scalpului transplantat.

Impreuna cu transplantul de par au progresat si tehnicile chirurgicale pentru tratarea cheliei prin:
• portiuni de piele cu par pentru acoperirea zonei fara par;
• utilizand extensie de tesut pentru a facilita reconstructia scalpului chel; si,
• folosind o interventie chirurgicala de reducere a scalpului pentru a elimina scalpul fara par si de “a trage in sus” scalpul acoperit de par pentru a-l inlocui pe cel fara.

Transplantul de par azi

In timp ce transplantul de par a fost o procedura acceptata de zeci de ani, progresele stiintifice si tehnice au ajutat chirurgii in restaurarea parului sa creeze o noua era de rezultate coerente, sigure, eficiente si, cel mai important, cu aspect natural. Transplanturile de tip “plug” din trecut au fost inlocuite cu rezultate vii si in crestere, care sfideaza cu adevarat detectarea. Tehnicile si instrumentele de microchirurgie (vezi metoda FUE), precum si aprecierea artistica a modului in care parul creste in mod natural, a condus la aceste progrese. Identificarea unitatilor foliculare care apar in mod natural in piele (grupuri de unul, doi sau trei foliculi) si capacitatea de a transplanta cu succes mii de astfel de grupari permit restaurarea parului la marea majoritate a barbatilor si femeilor care sufera de pierderea ereditara a parului. Pentru barbatii sau femeile care sufera de caderea parului, este recomandata consultarea cu un medic specializat in restaurarea parului pentru a determina ce tratament (sau combinatie de tratamente) ii va ajuta in mod eficient si efectiv sa isi atinga obiectivele de restaurare a parului.

 

Sursa: ishrs.org